5/05/1992 : Furiani

« U sole si ciotta è l’ambianza cresce » Pè sempre s’hè fasciata di neru a storia È zuccatu ferma u ricordu ind’a memoria

05.05.1976 : L’ombra sintinella

Ind’una Corsica à l’orlu d’un sprufondu sucetale, culturale, civilizaziunale, eternu. Nascia u 5 di maghju di u 1976 u FLNC, da fà chì u nostru populu firmessi, è ch’ellu campessi arrittu, degnu in terra soia. 47 anni dopu, à rombu i sacrifizii, s’hè pussutu salvà, crede è sperà, Iè fà a spera sulenna di vede dumane u nostru paese à l’altu celestu di e libertà è di i populi maestri. 05.05.1976 : L'ombra sintinella "N’u viottulu di a storia, è di quella orma ribella parata à cannunate vile pè Custera è Rustinu. N’u a vistica di e rivolte vinte à sfracellu feroce di l’estru patriottu vivu chì bramava un destinu. Pè Fium’orbu, Nebbiu, Niolu è tanti rigiri di Cirnea, tolti, à impiccate è macellate mentre e stonde di sfrancisate. Pè u biancu è moru frisgiatu, calpighjatu da Marianna, è u Corsu di caravana, chì di filetta s’hè scurdatu. À l’ombra pisata tempi fà per d’avvene avè un palmu è ùn stancià di rivindicà. Chì di populu fattu eramu, è bisognu aviamu à marchjà..." Disegnu : @Antea Perquis Ferrandi

Josepha Giacometti – Piredda dispusitivu di traduzzione à l‘Assemblea

Intervenzione di Josepha Giacometti-Piredda mentre a sessione di u 31 di marzu scorsu, u so parè dopu à a decisione di u tribunale amministrativu di Bastia in quant’à u ricusu di mette à paru u Corsu è u Francese à l’Assemblea di Corsica è par raportu à u dispusitivu novu di traduzzione à l’Assemblea quand’ellu s’adopra u Corsu. « Una decisione aspettata, cunnisciuta, sappiuta. Eiu piglieraghju u cuntrapuntu, sapiamu ch’ellu ci serebbe sta decisione, postu chì un tribunale appieca e so decisione in cufurmità cù a lege è in stu quadru quì cù a custituzione francese, chè no simu impegnati à fà cambià. Eiu ciò ch’eo diceraghju, ghjè chì sò naziunali chi sò à u putere dapoi 8 anni avà è avemu duie vie : da mandà à spassu e decisione di i tribunali, l’azzione di i prefetti è e ligne rosse di u guvernu francese, prima à latu stituziunale è à latu puliticu mettimu una cuuficialità di fatti. Eiu nant’à stu dispusitivu di traduzzione, trà di noi, sò appena riservata, v’aghju da dì perchè, perchè chì ci hè una cumunità pulitica, chì à a vulintà di mette à paru e duie lingue, perchì chì ci n’hè una chì ghjè à sparu, a lingua corsa, è custì cunfirmemu una situazione di diglussia. Ci vole à fà u sforzu mettendu a lingua corsa à paru à u francese, chì u francese ùn hè à bisognu, è dunque ricunnosce in a cumunità pulitica chè no simu, chè n’avemu bisognu di traduce è fà opera di traduzzione , à mè ùn mi pare micca esse un bona è di dì chè n’avemu bisognu di traduce per u nostru populu, ùn sò s’ellu hè un messagiu bonu per una cumunità linguistica chè no vulemu à paru è ancu à nivellu puliticu, demu raggiò d’una certa manera à a decisione di u tribunale, perchè chì femu traduzzione in francese di e decisione chè no pigliemu quì. U guvernu di a corsica cumpostu à naziunali s’ellu vole resiste fin’à fondu in a disubbidenza civile, s’ellu vole andà nant’à què tranquillu è serenu, andemu à purtà sani i raporti in ingua corsa, cum’elli sò in lingua francese, seremu attaccati, cuntinueremu què ghjè a nivellu puliticu è à nivellu stituziunale, in ogni stituzione chè n’avemu femu cusì perchì chì quì d’una certa manera valitemu st’idea. A traduzzione pò valè ind’altri casi è ghjè bè cum’è oghje quand’è no ricevimu u signore De Varennes, ma à nivellu di a nostra cumunità ùn pensu micca ch’ella sia una bona. Perchè chì inghjenna una certa passività quand’è no parlemu di a lingua corsa, quand’è no precunisemu è purtemu tutti quant’è no simu a quistione di l’immersione per mette à paru a nostra lingua. Allora eiu sò assai, assai riservata, prima d’esse sempre nu a reazzione, agimu, avemu e stituzione, a vulintà di u populu, agimu ùn reagimu più, què ghjè u secondu affare, annantu à a cumunità è a custruzzione d’una via pulitica, avemu l’arnesi, mettimu una pulitica forte in piazza à tutti i nivelli, à nivellu di a scola, di u spaziu publicu, di i media, cuntinuemu ad avè una pulitica linguistica forte. Emu da cuntinuà à nivellu cullettivu à affirmà la, postu chè no simu un populu, chè n’avemu una lingua, è chì a cumunutità pulitica in tutta a so diversità, u populu corsu porta à traversu a so lingua, a so essezza, chì in ogni spaziu ci traduce un universu, postu chì una lingua ghjè un universu, una manera di campà u so locu, di campà una terra, di campà u so raportu à l’altru è ùn duvimu micca incuragisce una certa passività à traversu st’opera di traduzzione chè no femu ind’u spaziu publicu. Allora a cuuficialità di fattu disubbedimu à traversu a stituzione, andemu à fondu micca solu ind’a cumunicazione, di mette traduzzione è ascultadori in st’Assemblea, mandemu à spassu e decisione, è a livellu puliticu, à livellu di a soluzione pulitica chè no vulemu cù Parigi, a sapemu e ligne rosse ch’elle sianu simboliche o di diritttu ùn l’accettemu micca, di modu chjaru s’è no falemu sottu à què ùn vale nunda, perchè chì ognunu l’hà detta ùn ci serà più essezza, ùn ci serà più populu è ùn ci serà più sensu à purtà qualcosa ch’ùn dicerà nunda di ciò chè no simu. Ci vole sta riforma di a custituzione, ma aspettendu femu prova di tutti l’arnesi chè n’avemu, andemu forte, ùn a femu micca, ind’a pulitica linguistica, micca solu un affare di soldi, un affare di cumpurtamentu, un affare d’impegnu, cuntinuemu à parlà sta lingua quì, cum’è no a femu, ùn passemu più à u francese, è s’è no vulemu desubbedisce, ùn ci vole à traduce, chì li demu a ragiò, purtemu le sanu in corsu cum‘è no e purtemu in francese, femu opera d’una cuuficialità di fatti, ùn ci cumpurtemu micca cum’è si a nostra lingua ghjera à paru, ghjè què a nostra lotta, ghjè què u nostru impegnu, a sò chì ognunu ne cunvitu, eiu vi vulia purtà stu parè è sò chì sò in contrapuntu, ùn face nunda, ma pensu chì a riflessione di fondu a duvimu purtà à nivellu di a nostra filusufia pulitica di naziunali, a lingua hè di tutti i corsi quessa hè intesa ùn ci hè mancu bisognu à dilla, tramandemu la al di là di a stituzione, chì a stituzione ùn hè micca tuttu, ancu s’ella pò purtà pulitiche publiche forte, ma cuntinuemu à impignà ci è strappemu sta mudificazione per sorte di a francia ghjaccubbina è di u so monolinguisimu anticognu chì sò trappule murtale ».

Lingua corsa : Più l’emu in … è più ci n’avanza

Si dice chì l’amore passa quant’è e stagione, ma ind’u nostru casu si pò dì chì d’amore ci n’hè sempre statu pocu frà noi è elli, pocu importa e stagione, l’annate è i seculi è quessa l’emu vista torna qualchì simana fà. Prima, bisognu ci hè à fà un picculu ramentu di a situazione chì c’interessa, u 16 di dicembre 2021, l’Assemblea di Corsica avia adduttatu u so regulamentu internu novu, chì dicia chì a lingua di i dibattiti à l’Assemblea ghjera u Corsu è u Francese, ciò chì si face per altru di manera naturale dapoi a so creazione in u 1982. Qualchì ghjornu dopu u prefettu di l’epica avia attaccatu d’avant’à u tribunale amministrativu di Bastia stu regulamentu per a sempiterna cagione ch’ellu era cuntrariu à a custituzione francese, è dapoi s’aspettava a so risposta. È ghjè dunque u 9 di marzu scorsu ch’emu amparatu a so decisione, chì hà di fatti datu cunferma à l’anzianu prefettu Lelarge è attempu nigatu u votu di l’Assemblea, una surpresa ? Mancu appena, mancu di chè fanne un parapiglia è teni, solu pò esse per quelli chì si rallegranu di l’accolte caldorose di st’ultimi mesi fatte da certi quand’elli sbarcanu in Parigi è chì volenu facci crede à un guvernu francese benevulente di pettu à i Corsi. Eppuru l’anu detta, e ligne rosse, ci sò sempre e ligne rosse. Ma i Corsi, è in particulare quelli ch’anu avutu di sempre una cuscenza naziunale o una primura inchjuccuta di a lingua, sanu u nivellu di disprezzu, a voglia di minuracci ch’elli anu i riprisentanti parigini è a prefetturale dapoi 254 anni avà. Ci serebbenu stati l’esempii, i detti, i fatti dapoi oramai dui seculi ? Da chè no fessimu nice d’ùn cunnosce l’andatura è e faccende di ste ghjente di pettu à a nostra lingua è chè no firmessimu à bocca intellata davant’à e so pusture, eppuru ghjè longu dui seculi è mezu. (affissi chì mettenu à paru u corsu è u fattu di sputà, ricusu di a lege deixon 1951, ricusu à a cuuficialità è tira avanti è dalli). Tandu, quandu omu hè à capu di tutti st’elementi, parechje vie si ponu piglià : quella di capighjimbà d’avant’à stu ghjudicamentu, quella chì ne piglia contu è chì cerca una soluzione cù u penseru sempre di stà nu u quadru è d’una certa manera dendu li ragione, o quella chì lampa à caternu simpliciamente tutte l’inghjulie fatte à i puntelli di a nostra cultura, à u nostru populu, à ciò chè no simu à u più prufundu. Tandu custì, forse chì fà usu di « desubbidenza civile » serebbe statu a legittima risposta à sta rinfacciata, ma ognunu face secondu à i so estri. Eppuru si ne và cù i so pedi chì ogni fattu, dettu, misura chì và à l’incontru di ciò chè no simu, ciò chè no rivindichemu di modu cullettivu, è di primura per u nostru populu deve esse ricusatu è cumbattuttu. Chì ùn si pò micca accittà ch’un tribunale cumpostu di persone strangere à u nostru populu, pigliessi pratesa per un prefettu mandatu da parigi di pettu à un assemblea elletta da i Corsi, è ancu di più s’ellu si tratta di fà usu di a nostra lingua ind’è noi. Di fatti stu ghjudicamentu, ùn ci hè nisun corsu o simplice demucraticu à u mondu chì u possi capì, è ancu di più quandu omu à a pretenzione di custruì un paese cù stu pilastru arradicatu à noi tutti chì ghjè a lingua, chì ghjè una petra maestra di u nostru prugettu cumunu. È quessa, i primi ad avè capì la, sò i giovani di stu paese, chì qualchi ghjornu dopu à l’annunziu di a decisione di u tribunale, ùn anu aspettatu tantu per manifestà a so uppusizione. Un gruppu cumpostu di l’inseme di e strutture di giuventù di a LLN hà occupatu i lucali di u tribunale amministrativu di Bastia. U 15 di marzu à a mane, una cinquantina di militanti s’hè resa sopr’à locu per accumpulà u tribunale di manera pacifica, dopu ad avè fattu sapè à i sfarenti persunali e cagione di sta mubilizazione, parechji striscioni di rivindicazione à prò di a lingua sò stati azzingati à a facciata di u casamentu chì supraneghja Bastia è una cunferenza di stampa hè stata fatta da pudè rende contu di a situazione à l’inseme di a pupulazione. U restu di a ghjurnata s’hè fattu à u sonu di e ghitarre è di i canti. Più tardi in core di u dopu meziornu, u direttore di cabinettu di u prefettu hà ricevutu una delegazione di ste strutture, una cuntrastata chì a sapiamu di nanzu serà vana, ma quessa, ogni militantu a sapia, è nimu ùn hà pussutu esse burlatu, per altru ùn s’aspettava nunda, è ùn si dumandava nunda, è ancu di menu u dirittu à parlà corsu. Ma u scopu di sta mossa era di risponde à un offesa di più, à u locu induv’ella era stata fatta, è di scuzzulà appena e cervelle ind’è noi. A mubilizazione s’hè compia à principiu di serata cù una dichjarazione letta à a stampa, chì ghjè stata assai cumentata nu i media è chì hà trovu u so riboccu nu u populu. st’azzione simbolica hè dunque stata una riescita. Per compie, stu ghjudicamentu chì ferma nu u solcu di l’andatura ghjaccubbina francese chè no cunniscimu più chè bè, ci dice un affare : chì a sola via chì vale per parà stu statu di diglussia hè di fà a nostra cuuficialità à di per noi, pocu impreme u locu è a situazione. Senza teme e cundanne è i tribunali perchè chì a sapemu chè troppu. Sottu à e rise furzate, u scopu di a ghjente chè n’avemu di pettu à noi, hè sempre u listessu, purtacci di fole in canzone da ghjunghje à facci smarì in quantu chè populu, à tutti i nivelli. È sta vulintà ùn hè d’avà, chì à u diciottesimu seculu l’avianu digià. Lisandru

#157 di Marzu/Aprile : Avà in linea !

https://uribombu.corsica/produit/n157-marzu-aprile-2023/ Ecueils et espoirs : les printemps d’un peuple Corsica libera Cunfarenza di stampa in Aiacciu : Attualità è pariggi FLNC Comunicatu di u 21 di marzu 2023 : “en politique, ni hasard ni coïncidence.” Attualità Lingua corsa : Più l’emu in … è più ci n’avanza Ghjuventù Corsa : Position commune sur la situation politique Storia Fred Scamaroni : héros et martyr pour la défense de la liberté. Ghjurnate di i dritti di e donne : L‘ottu di marzu Internaziunale Irlande : grève de la faim de bobby sands le 1er mars 1981 Cultura Felì, à voline più esciuta di u dischettu novu

#157 di Marzu : Escerà sta dumenicata

À u prugramma : Ecueils et espoirs : les printemps d’un peuple Corsica libera Cunfarenza di stampa in Aiacciu : Attualità è pariggi FLNC Comunicatu di u 21 di marzu 2023 : “en politique, ni hasard ni coïncidence.” Attualità Lingua corsa : Più l’emu in … è più ci n’avanza Ghjuventù Corsa : Position commune sur la situation politique Storia Fred Scamaroni : héros et martyr pour la défense de la liberté. Ghjurnate di i dritti di e donne : L‘ottu di marzu Internaziunale Irlande : grève de la faim de bobby sands le 1er mars 1981 Cultura Felì, à voline più esciuta di u dischettu novu

#157 – Cap’Articulu : Écueils et espoirs : les printemps d’un peuple

Il y a un an, le 21 mars, Yvan Colonna nous quittait, à l’orée d’un printemps dont il aurait sûrement souhaité qu’il fût celui du réveil, le réveil d’un peuple en qui il plaçait son éternelle confiance, son peuple. Pour ce combat auquel il a consacré sa vie, pour un avenir de dignité et de liberté, pour qu’éclate une vérité qui ne sera que le fruit de nos luttes, pour la libération de tous les patriotes, pour que tous les printemps deviennent ceux du peuple et de la nation corses enfin libres et souverains, les Corses savent qu’ils doivent rester plus que jamais mobilisés. Ils doivent également se rendre collectivement inaccessibles à toute forme de découragement; c’est ce qui fait la force d’un peuple, permettant de dépasser les limites de l’action individuelle, aussi courageuse soit-elle. C’est ce qu’il convient d’opposer en permanence à la violence institutionnelle d’un système étranger qui continue à nier jusqu’à l’existence de ce peuple, et qui, tout en éloignant chaque fois que possible la perspective de véritables négociations, poursuit ses manoeuvres visant à éradiquer toute forme de résistance nationale. Depuis les dernières arrestations de responsables et militants de Corsica Libera, dont le caractère tout aussi arbitraire que politique n’a échappé à personne, les manœuvres d’intimidation se poursuivent avec des interpellations qui touchent toute une jeunesse engagée, et des convocations tous azimuts ciblant notamment les compagnes ou mères de militants indépendantistes. Ainsi se poursuit une politique des otages que nous ne connaissons que trop, par ailleurs parfaitement illustrée aujourd’hui par le cas de Carlu Pieri qui ne connaît aucune évolution favorable malgré de graves problèmes de santé avérés et dûment constatés. La pression est maintenue en permanence sur une jeunesse dont on veut étouffer dans l’œuf tout esprit de juste révolte, et sur des familles entières. Non seulement ces choix délétères nous éloignent systématiquement d’une solution politique pérenne dont le mouvement de libération nationale avait été le seul à réunir jusqu’ici tous les ingrédients, mais, de plus, ils créent les conditions objectives pour que la seule voie de salut, et de respect de la démocratie réelle pour le peuple corse, ne soit celle d’un conflit auquel on avait pourtant toutes les possibilités de mettre un terme. Dans ce contexte, le redéploiement de certains moyens de lutte, répondant à la violence politique de l’Etat français et des relais locaux de sa stratégie funeste, apparaît comme la conséquence logique et inévitable d’une situation artificiellement entretenue. Ici, l’inconséquence et les calculs bassement politiciens, ainsi que les intérêts financiers immédiats liés à une spéculation débridée, convergent pour faire la part belle à une démarche de plus en plus agressive de mise au pas de toute la société corse, et notamment de ses forces les plus vives. La volonté manifeste de marginaliser et de criminaliser le courant indépendantiste procède de ces orientations néfastes, qui ne sont certes pas nouvelles, et qui seront tout aussi vaines que par le passé, car elles se heurteront toujours à la conscience nationale de tous les patriotes sincères. La période qui s’ouvre devant nous sera donc assurément, pour la Corse et les Corses, celle de tous les écueils, mais aussi celle de tous les espoirs, et de toutes les luttes, avec pour objectif principal, l’avènement d’une ère de paix véritable, celle d’un peuple libre dont les droits nationaux seront enfin respectés.

Le projet de statut de résident prêt depuis 9 ans !

En avril 2014, afin de lutter contre la flambée des prix de l’immobilier, l’Assemblée de Corse adoptait par un vote solennel un projet de statut de résident. Durant des lustres, un tel dispositif avait été défendu par les indépendantistes de Corsica Nazione, puis de Corsica Libera. Au début des années 2010, sous la mandature de Paul Giacobbi et Dominique Bucchini, compte tenu du caractère déjà alarmant de la situation, des « Assises du foncier » étaient organisées. Au cours de l’une des nombreuses réunions de travail à l’occasion desquelles la plupart des intervenants semblaient s’en remettre à un droit de l’urbanisme malheureusement inefficace en la matière, le premier élu à rejoindre Corsica Libera sur la proposition du statut de résident fut Jean-Baptiste Luccioni, maire de Pietrosella, commune fortement exposée à la menace de dépossession foncière et de spéculation immobilière. Il expliqua simplement que l’application, même énergique, du droit de l’urbanisme, ne lui permettait pas en sa qualité de maire d’empêcher un acquéreur extérieur disposant de plusieurs millions d’euros d’acheter un bien sur le littoral de la commune, aggravant une situation déjà plus que préoccupante. Partant de son expérience personnelle, il se rendait à l’évidence : seul un statut de résident pourrait enrayer la mécanique dévastatrice en cours de développement. Les travaux des Assises se poursuivirent sans autre ralliement à la proposition de Corsica Libera. Toutefois, lors de la conférence de presse de clôture des travaux, Paul Giacobbi, Président du Conseil exécutif, faisait sensation en se prononçant officiellement pour le statut de résident ! Il exposa posément l’évolution de sa réflexion sur le sujet, reconnaissant les doutes qui avaient été les siens devant une démarche pouvant sembler radicale. Pourtant expliqua-t-il, il avait fini par se rendre à l’évidence : seule une réforme de cette nature permettrait d’interrompre la dépossession en cours. L’annonce fit l’effet d’une déflagration comparable à celles qui s’étaient révélées, depuis des décennies et au prix de multiples sacrifices, bien plus efficaces que le droit français de l’urbanisme, dont on sait ce qu’il n’a pas empêché de faire sur le littoral du sud de l’hexagone… Peu après la déclaration de Paul Giacobbi, ne voulant pas être en reste, les autonomistes de Femu a Corsica rejoignaient également la position de Corsica Libera. Compte tenu des relations exécrables que les élus de Femu entretenaient avec Paul Giacobbi, accusé de les avoir éconduits au moment du fameux « conclave de Venacu », le projet de statut de résident fut élaboré à travers une discussion directe entre Corsica Libera et Paul Giacobbi (comme du reste le projet de coofficialité de la langue corse, la demande d’amnistie des militants nationalistes et quelques autres rapports essentiels). Initialement, Corsica Libera plaidait pour dix ans de résidence, ce qui paraissait excessif à Paul Giacobbi. L’accord se fit finalement sur une durée de cinq ans. Demeurait le problème de la diaspora qui, par définition, ne pouvait se prévaloir de cette durée de résidence. Corsica Libera proposa alors d’avoir recours à un dispositif qui, pour être peu connu, n’en était pas moins présent en droit français : le « Centre des intérêts matériels et moraux » (CIMM), utilisé pour l’outre-mer et permettant notamment aux originaires travaillant en métropole de faire valoir leurs droits aux congés bonifiés. Les critères pris en compte pour prouver le lien au territoire, multiples, ne sont pas nécessairement cumulatifs : lieu de naissance, lieu de naissance des ascendants, lieu de sépulture des ascendants, lieu où l’on a effectué sa scolarité obligatoire, etc. Après validation par le cabinet d’expertise juridique mandaté par le Conseil exécutif, la proposition de Corsica Libera fut jointe au projet global, lequel devait être adopté par une majorité de 29 voix sur les 51 élus que comptait l’Assemblée de Corse à l’époque. Aujourd’hui, ce projet n’a pas pris une ride. Il demeure plus que jamais d’actualité au regard de l’accélération du phénomène de dépossession à l’œuvre. Voté il y a presque une décennie par les représentants élus de la Corse, il a vocation à demeurer la base incontournable des discussions avec Paris au sujet de la question foncière. Jean-Guy Talamoni

Ghjuvanteramu Rocchi : Cinque anni fà, cinque anni digià

Da Sant’Anghjuli in punta è da Fium’altu à Golu, ghjeranu custì e so loche, in sta pieve di Casinca, in u so paese in alpellatu di Loretu induv’ellu era natu in u 1940, ind’u veculu d’una sucetà impastata di cursitù naturale. Ghjè forse st’ambiu custì chì darà u versu à a so andatura d’omu, di militante è pueta più tardi. Forse ghjè à mezu à e ricciate è i casali di u paese, à l’aggrottu di a tozza, ma sempre cù sta vista di punta, stu balcone naturale, chì si spalanca annant’à l’immensità azuru di u Mediterraniu, è di l’Altrò. Chì u so estru, u so gharbu s’hè fattu. Ghjuvanteramu Rocchi, ghjè un nome, una statura, un parcorsu, chì per ogni corsu primurosu di a so lingua, a so cultura dicia assai. Tantu l’impegnu chì ghjera soiu mentre guasi un mezu seculu fù impurtante. È oghje, cinque anni dopu a so morte, a so lascita ferma tremenda. Era unu di i pilastri di a leva di u settanta è di l’andatura di u riacquistu, è s’ellu si dice vulinteri chì ogni petra face muru, a soia, quella ch’ellu ci hà arricatu, ghjè una petra maestra, quella callaghja ch’hà pussutu tene arrittu u muru culturale d’una civilizazione chì periculava, quandu chì solu una manata di parsone si n’era accortu è si ne primurava. A so opera, u s’impegnu, senza dubbità ne anu participatu à fà chì simu ghjunti à salvà oghje, un palmu di ciò chè no simu, ciò chì ci face esse corsi in a diversità di stu mondu. Ghjè à lu fà di l’anni settanta, ind’u bullore puliticu è culturale chì nascia in Corsica, cù sta brama cullettiva di ripiglià e briglie di a nostra sucetà tradiziunale chì si ne partia in pappina, cù una mossa culturale è una vulintà forte di riacquistà i diritti naziunali di stu populu nigatu chè n’eramu, chì tandu ellu, ùn hà tricatu per insulcà u so passu à mezu, è mette sì à capu d’affari di tutte e mamme nant’à u tarrenu. Cù a so pedagogia d’insignante, u so militantisimu sputicu, prima hà cuminciatu à cumbriculà una sculuccia d’estate in u so paese, induve era insignatu u corsu, pò à scumbattutu cù d’astri mentre l’università d’estate di Corti. Era dinù di manu cù parechji scrittori nu a rivista Rigiru, chì ghjera tandu u fanale literrariu di l’epica, è pò di sicuru, per via di e so produzzione di scritti indiati chì sò stati per u più cantati, chì ci ribombanu sempre d’oghje cum’è tante chjame di rivolte, è chì rispechjavanu tante rivindicazione : Simu Sbanditi, Vince per un more, I Mufrini, Quale serà, Scelta para, Anu da vultà è tira avanti è dalli. Una musa chì mettia à palesu e brame di una generazione sana, e difficultà campate da una sucetà, i guai è e speranze d’un populu. Ma s’ellu impennava ghjera per un certu piacè, ghjè vera, ma soprattuttu per u bisognu, per u cumbattu d’una vita, quellu à prò di a lingua chì fù u filu mai rottu chì accumpagnò a so dimarchja d’omu è militante fin’à l’ultimi fiati di a so vita. A so primura ghjera di tramandà la, da ch’ella ùn smarisca mai è per quessa, chì ci fussi statu di megliu chè i zitelli, a giuventù per dalli un avvene ? elli, a rileva naturale d’un populu, u so lindumane. Ma in quelli primi tempi di u riacquistu, fora di qualchì nanna chjappa da custì è culà ùn ci era guasi nunda per fà una prima avvicinata di u corsu versi i zitelli, è ci hè vulsutu à inventà, creà, pruduce, è ghjè custì ch’ellu hà cuminciatu à scrivacciulà e so puesiole, fillastrocche da pudè accumpagnà in corsu i primi tempi di u campà, prima nu e riviste, è dopu ci sò stati travagli più apprunfunditi cù u CRDP di Bastia, è dinù cù a so participazione à a pruduzzione di i dischetti Aiò è Campemuci è più tardi Brame Zitelline, Girasole. Ci hè statu dinù sta prova d’un annu d’una sculuccia guasi clandestina ind’u so appartamentu di Bastia. Di fatti mettia in viaghju tutti i mezi pussibuli da salvà è tramandà. Per pudè mette in ballu una vera pulitica à favore di u corsu, dopu ad avè participatu à elaburà l’appoghji pedagogichi è diddattichi, è dà si di rimenu appressu à una mansa di capatoghji nant’à u tarrenu, ùn s’hè mai scartatu di u so solcu d’insignante, da ch’ellu avia una fede tamanta ind’a scola per pudè inghjennà i lucutori di dumane. Hè statu inisignante, cunsigliere pedagogicu in lingua corsa, cunsigliere tennicu di l’inspettore d’accademia, cù sempre u listessu scopu : fà di a scola un puntellu eccenziale di l’amparera di u corsu. À quelli ch’ùn anu mai stanciatu di rimbiccà chì u corsu ùn s’amparava micca in scola, ellu dicia vulinteri « s’ellu ùn s’era micca insignatu u Corsu à a scola quale hè pò certificà oghje ch’elli ci serianu tutti sti giuvanuttoni, babbi di famiglia, è chì oghje trasmettenu u corsu à i so figlioli, ch’averianu pussutu fà la ? » A so più bella vittoria, forse, ferma ind’u so paese di Loretu. Ghjè sicuramente à i tempi d’oghje unu di i lochi di Corsica, induve u nivellu di cursufunia hè unu di i più alti, a so salvezza hè assicurata. Da a prima prova di scola corsa in l’annate settanta, à u centru immersivu è a scola publica bislingua, à quale s’aghjunghje una tramandera naturale di leva in purleva ch’ùn s’hè mai piantata, a lingua in stu lucale, ghjè una realità campata tutti i ghjorni, l’usu naturale d’ogni paisanu. Infine, di sicuru, a stampa eterna ch’ellu ci hà lacatu ferma nu i so scitti, a diciamu à principiu a so lascita, a so opera sò tremende, chì a prosa di ghjuvanteramu Rocchi ognunu a pudia fà soia, ereda di a sistina d’ottunarii tradiziunale, u so versu paisanu pupulare ci cuntava di manera linda è pura ind’un corsu schiettu induve daretu ogni parulla affaccava una fiura per dì ogni sintimu di u campà è l’intimu di l’esse. Sta lingua in punta di a lingua, a so lingua materna si ne ghjuvava per cuntà ci i frastorni, i turmenti d’ognunu, qual’hè ch’ùn hè statu toccu à u più prufondu di sè stessu, da stu zitellettu in cerca di risposte chì ci dice Quantu ci manca lu passu di quellu chì ghjè quallà, o stu maritu addisperatu chì brama l’amore persu è stu scalone chì pare un nidu chì s’anu lasciatu l’acelli, o l’amore felice è e prime stonde incante, i primi sguardi d’amore, ci cuntava quant’ella era bella a nostra cursichella, ramintendu ci e so stonde, ‘sse passate di a nostra storia cumuna da e prove di Sampieru, È di Sambucucciu d’Alandu è Paoli l’Altieru à MarcuMaria è di lu tempu lu tagliolu chì ci dice ancu lu ventu libertà, Libertà sempre. Ci simu fatti, senza vulè la, senza sapè la, cù i so scritti, u so stintu, simu crisciuti, ingrandati à latu à ellu da criaturi, giuvanotti, militanti o simplici passiunati di cantu, ci hà fattu sparte l’amore di sta lingua, stu paese, sta ghjente, à affiancatu e nostre lotte. L’ultime annate di a so vita cuntinuava à avvià prugetti cù i ghjuchi, i grandi, i prufessiunali è ogni cristianu chì li dumandava. Ma ancu puru essendu statu un omu d’un impurtanza maiò per a Corsica muderna, ricunnisciutu da i so pari ch’ellu era, hè firmatu u listessu, un omu discretu impastatu di cursitù à l’anima paisanesca, baretta incalfata è u so bleu azzingatu à a spallera, battia a so piana di Loretu sempre in cerca d’ operà per u megliu pussibule, per a so giuventù, u so paese, pigliendu pratesa per ogni causa chì li paria ghjusta. Omu dice à spessu chì a vita ghjè un affaccata à u balcone, ma di quessa affacata omu si n’arricorderà una stonda, chì di Ghjuvanteramu, sò cinque anni avà, è eternità serà. Lisandru

Hè esciutu u ferraghju #156

https://uribombu.corsica/produit/n156-ferraghju-2023/ Corsica Libera : Prucessu storicu ? Lignes rouges imposées par paris Quelles bases de discussions ? Notre position - Le projet de statut de résident prêt depuis 9 ans ! par Jean-Guy Talamoni - U costu di e base militare in Corsica è in Sardegna- - Colloque en Guyane : Déclaration au ralliement Attualità Après les Scontri de la Ghjuventù Indipendentista Patriotti Per mantene accesa a fiaccula di a mimoria Cultura Ghjuvanteramu Rocchi : Cinque anni fà, Cinque anni digià Storia U 5 di ferraghju 1807 : À l'eterna, Pasquale Paoli Internaziunale Libération de Nelson Mandela le 11 février 1990
Back to Top
Product has been added to your cart